polon

See also: połon, pólon, pölön, and полон

Esperanto

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈpolon/
  • Rhymes: -olon
  • Syllabification: po‧lon

Noun

polon

  1. accusative singular of polo

Finnish

Noun

polon

  1. genitive singular of polo

Polish

Chemical element (edit)
Po
Atomic number 84
polon
Classification data
Period 6
Group 16
Block p-block
Class metalloid
Previous: ← bizmut (Bi)
Next: astat (At) →

Etymology

    Derived from Latin Polōnia (“Poland”).

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈpɔ.lɔn/
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -ɔlɔn
    • Syllabification: po‧lon

    Noun

    polon m inan

    1. polonium (chemical element, Po, atomic number 84)

    Declension

    Declension of polon
    singular
    nominative polon
    genitive polonu
    dative polonowi
    accusative polon
    instrumental polonem
    locative polonie
    vocative polonie

    Further reading

    • “polon”, in Polish dictionaries at PWN‎[1] (in Polish)

    Romanian

    Etymology

      Back-formation from Polonia.

      Adjective

      polon m or n (feminine singular polonă, masculine plural poloni, feminine/neuter plural polone)

      1. Polish

      Declension

      Declension of polon
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite polon polonă poloni polone
      definite polonul polona polonii polonele
      genitive-
      dative
      indefinite polon polone poloni polone
      definite polonului polonei polonilor polonelor

      Noun

      polon m (plural poloni)

      1. Polish (male person)

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative polon polonul poloni polonii
      genitive-dative polon polonului poloni polonilor
      vocative polonule polonilor

      Derived terms

      Further reading