polizor
Romanian
Etymology
Borrowed from French polissoir.
Noun
polizor n (plural polizoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | polizor | polizorul | polizore | polizorele |
| genitive-dative | polizor | polizorului | polizore | polizorelor |
| vocative | polizorule | polizorelor | ||