poliptic

See also: políptic

Romanian

Etymology

    Borrowed from French polyptyque.

    Pronunciation

    • IPA(key): /po.lipˈtik/

    Noun

    poliptic n (plural polipticuri)

    1. (art) polyptych

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative poliptic polipticul polipticuri polipticurile
    genitive-dative poliptic polipticului polipticuri polipticurilor
    vocative polipticule polipticurilor

    Further reading