polilog

Romanian

Etymology

    Borrowed from Greek πολυλόγος (polylógos).

    Noun

    polilog m (plural polilogi)

    1. (obsolete) garrulous person

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative polilog polilogul polilogi polilogii
    genitive-dative polilog polilogului polilogi polilogilor
    vocative polilogule polilogilor

    References

    • polilog in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN