polcovnic

Romanian

Etymology

    Borrowed from Russian полковник (polkovnik).

    Noun

    polcovnic m (plural polcovnici)

    1. (dated) colonel

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative polcovnic polcovnicul polcovnici polcovnicii
    genitive-dative polcovnic polcovnicului polcovnici polcovnicilor
    vocative polcovnicule polcovnicilor

    See also

    References