polț
See also: polt
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian polc. Doublet of poliță.
Noun
polț n (plural polțuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | polț | polțul | polțuri | polțurile |
| genitive-dative | polț | polțului | polțuri | polțurilor |
| vocative | polțule | polțurilor | ||
References
- polț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN