polț

See also: polt

Romanian

Etymology

    Borrowed from Hungarian polc. Doublet of poliță.

    Noun

    polț n (plural polțuri)

    1. shelf

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative polț polțul polțuri polțurile
    genitive-dative polț polțului polțuri polțurilor
    vocative polțule polțurilor

    References

    • polț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN