podvig

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic подвигъ (podvigŭ).

    Noun

    podvig n (plural podviguri)

    1. (obsolete) penance

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative podvig podvigul podviguri podvigurile
    genitive-dative podvig podvigului podviguri podvigurilor
    vocative podvigule podvigurilor

    References

    • podvig in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Serbo-Croatian

    Etymology

    (This etymology is missing or incomplete. Please add to it, or discuss it at the Etymology scriptorium.)

    Pronunciation

    • IPA(key): /pôdʋiːɡ/
    • Hyphenation: pod‧vig

    Noun

    pȍdvīg m inan (Cyrillic spelling по̏двӣг)

    1. accomplishment, exploit, achievement

    Declension

    Declension of podvig
    singular plural
    nominative pȍdvīg pȍdvīzi
    genitive podviga podviga
    dative podvigu podvizima
    accusative podvig podvige
    vocative podviže / podvigu podvizi
    locative podvigu podvizima
    instrumental podvigom podvizima