plutit
Romanian
Etymology
Past participle of pluti.
Adjective
plutit m or n (feminine singular plutită, masculine plural plutiți, feminine/neuter plural plutite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | plutit | plutită | plutiți | plutite | ||
| definite | plutitul | plutita | plutiții | plutitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | plutit | plutite | plutiți | plutite | ||
| definite | plutitului | plutitei | plutiților | plutitelor | |||
Categories: