plinăciune

Romanian

Etymology

    From plin + -ăciune.

    Noun

    plinăciune f (plural plinăciuni)

    1. (obsolete) fullness, plenitude
      Synonym: plinătate

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative plinăciune plinăciunea plinăciuni plinăciunile
    genitive-dative plinăciuni plinăciunii plinăciuni plinăciunilor
    vocative plinăciune, plinăciuneo plinăciunilor

    References

    • plinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN