plinăciune
Romanian
Etymology
Noun
plinăciune f (plural plinăciuni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | plinăciune | plinăciunea | plinăciuni | plinăciunile |
| genitive-dative | plinăciuni | plinăciunii | plinăciuni | plinăciunilor |
| vocative | plinăciune, plinăciuneo | plinăciunilor | ||
References
- plinăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN