plenipotent

English

Etymology

From Latin plenus (“full”) + potens, potentis (“potent”).

Pronunciation

  • IPA(key): /pliːˈnɪpətənt/

Adjective

plenipotent (not comparable)

  1. Having full power.
    Synonyms: plenipotentiary, plenipotential
    Coordinate terms: omnipresent, all-present; omniscient, all-knowing; omnicompetent
    Near-synonyms: omnicompetent; omnipotent, almighty, all-powerful
    • 1667, John Milton, “Book CCLXX”, in Paradise Lost. […], London: […] [Samuel Simmons], and are to be sold by Peter Parker […]; [a]nd by Robert Boulter […]; [a]nd Matthias Walker, […], →OCLC; republished as Paradise Lost in Ten Books: […], London: Basil Montagu Pickering […], 1873, →OCLC, line 404:
      My Substitutes I send ye, and Create
      Plenipotent on Earth, of matchless might
      Issuing from mee: on your joynt vigor now
      My hold of this new Kingdom all depends,
      Through Sin to Death expos’d by my exploit.

Derived terms

References

Polish

Alternative forms

Etymology

    Learned borrowing from Ecclesiastical Latin plēnipotens.

    Pronunciation

    • IPA(key): /plɛ.ɲiˈpɔ.tɛnt/
    • Audio:(file)
    • Rhymes: -ɔtɛnt
    • Syllabification: ple‧ni‧po‧tent

    Noun

    plenipotent m pers (female equivalent plenipotentka)

    1. (literary) agent, attorney-in-fact (agent of the person giving him or her the power of attorney (for a specific purpose or for general purposes) to act on his or her behalf)
      Synonym: pełnomocnik

    Declension

    Declension of plenipotent
    singular plural
    nominative plenipotent plenipotenci, plenipotenty1
    genitive plenipotenta plenipotentów
    dative plenipotentowi plenipotentom
    accusative plenipotenta plenipotentów
    instrumental plenipotentem plenipotentami
    locative plenipotencie plenipotentach
    vocative plenipotencie plenipotenci

    1Deprecative.

    Derived terms

    verbs
    • plenipotentować impf
    adjectives
    • plenipotencyjny

    Further reading

    • “plenipotent”, in Wielki słownik języka polskiego‎[1] (in Polish), Instytut Języka Polskiego PAN
    • “plenipotent”, in Polish dictionaries at PWN‎[2] (in Polish)

    Romanian

    Etymology

      Learned borrowing from Latin plenipotens.

      Adjective

      plenipotent m or n (feminine singular plenipotentă, masculine plural plenipotenți, feminine/neuter plural plenipotente)

      1. plenipotentiary

      Declension

      Declension of plenipotent
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite plenipotent plenipotentă plenipotenți plenipotente
      definite plenipotentul plenipotenta plenipotenții plenipotentele
      genitive-
      dative
      indefinite plenipotent plenipotente plenipotenți plenipotente
      definite plenipotentului plenipotentei plenipotenților plenipotentelor

      Noun

      plenipotent m (plural plenipotenți)

      1. plenipotentiary

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative plenipotent plenipotentul plenipotenți plenipotenții
      genitive-dative plenipotent plenipotentului plenipotenți plenipotenților
      vocative plenipotentule plenipotenților