planarie
Latin
Adjective
plānārie
- vocative masculine singular of plānārius
Romanian
Etymology
Borrowed from French planaire.
Noun
planarie f (plural planarii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | planarie | planaria | planarii | planariile |
| genitive-dative | planarii | planariei | planarii | planariilor |
| vocative | planarie, planario | planariilor | ||