pituită
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin pituita, or borrowed from French pituite.
Noun
pituită f (plural pituite)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | pituită | pituita | pituite | pituitele |
| genitive-dative | pituite | pituitei | pituite | pituitelor |
| vocative | pituită, pituito | pituitelor | ||