perseverare

See also: perseveraré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin persevērāre.

    Verb

    perseveràre (first-person singular present persèvero, first-person singular past historic perseverài, past participle perseveràto, auxiliary avére)

    1. (intransitive) to persevere [with in]

    Conjugation

    References

    • “perseverare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

    Anagrams

    Latin

    Verb

    persevērāre

    1. inflection of persevērō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From persevera + -re.

      Noun

      perseverare f (plural perseverări)

      1. perseverance

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative perseverare perseverarea perseverări perseverările
      genitive-dative perseverări perseverării perseverări perseverărilor
      vocative perseverare, perseverareo perseverărilor

      Spanish

      Verb

      perseverare

      1. first/third-person singular future subjunctive of perseverar