perorare

See also: peroraré

Italian

Etymology

From Latin perōrāre.

Verb

peroràre (first-person singular present pèroro or (Latinate pronunciation) peròro, first-person singular past historic perorài, past participle peroràto, auxiliary avére)

  1. (transitive, law) to plead (a case)
  2. (transitive) to advocate (a cause, etc.)
    Synonym: caldeggiare

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

perōrāre

  1. inflection of perōrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From perora + -re.

    Noun

    perorare f (plural perorări)

    1. peroration

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative perorare perorarea perorări perorările
    genitive-dative perorări perorării perorări perorărilor
    vocative perorare, perorareo perorărilor

    Spanish

    Verb

    perorare

    1. first/third-person singular future subjunctive of perorar