perfectibil
Romanian
Etymology
Borrowed from French perfectible.
Adjective
perfectibil m or n (feminine singular perfectibilă, masculine plural perfectibili, feminine/neuter plural perfectibile)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | perfectibil | perfectibilă | perfectibili | perfectibile | ||
| definite | perfectibilul | perfectibila | perfectibilii | perfectibilele | |||
| genitive- dative |
indefinite | perfectibil | perfectibile | perfectibili | perfectibile | ||
| definite | perfectibilului | perfectibilei | perfectibililor | perfectibilelor | |||