parfumer

French

Etymology

Inherited from Middle French parfumer, probably borrowed from Old Occitan parfumer or Italian perfumare, from Latin per- + fumāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /paʁ.fy.me/
  • Audio:(file)
  • Audio (France (Somain)):(file)

Verb

parfumer

  1. to perfume (to apply a scent)

Conjugation

Derived terms

Further reading

Middle French

Etymology

Probably borrowed from Old Occitan parfumer or Italian perfumare, from Latin per- + fumāre.

Verb

parfumer

  1. to perfume (to apply a scent)

Conjugation

Derived terms

Descendants

  • French: parfumer

Romanian

Etymology

    Borrowed from French parfumeur.

    Noun

    parfumer m (plural parfumeri)

    1. perfumer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative parfumer parfumerul parfumeri parfumerii
    genitive-dative parfumer parfumerului parfumeri parfumerilor
    vocative parfumerule parfumerilor

    References

    • parfumer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN