paleocen
Romanian
Etymology
Borrowed from French paléocène.
Noun
paleocen n (plural paleoceni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | paleocen | paleocenul | paleoceni | paleocenile |
| genitive-dative | paleocen | paleocenului | paleoceni | paleocenilor |
| vocative | paleocenule | paleocenilor | ||