orograf
Romanian
Etymology
Borrowed from French orographe.
Noun
orograf m (plural orografi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | orograf | orograful | orografi | orografii |
| genitive-dative | orograf | orografului | orografi | orografilor |
| vocative | orografule | orografilor | ||