ornic
Romanian
Etymology
Noun
ornic n (plural ornice)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ornic | ornicul | ornice | ornicele |
| genitive-dative | ornic | ornicului | ornice | ornicelor |
| vocative | ornicule | ornicelor | ||
ornic n (plural ornice)
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ornic | ornicul | ornice | ornicele |
| genitive-dative | ornic | ornicului | ornice | ornicelor |
| vocative | ornicule | ornicelor | ||