ornic

Romanian

Etymology

    From oră + -nic.

    Noun

    ornic n (plural ornice)

    1. wall clock, grandfather clock

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ornic ornicul ornice ornicele
    genitive-dative ornic ornicului ornice ornicelor
    vocative ornicule ornicelor