ordine

See also: Ordine

Interlingua

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈoɾ.di.ne/

Noun

ordine (uncountable)

  1. order, state of orderliness
  2. order, magnitude

Antonyms

Italian

Etymology

From Latin ōrdinem.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈor.di.ne/
  • Rhymes: -ordine
  • Hyphenation: ór‧di‧ne
  • Audio:(file)

Noun

ordine m (plural ordini)

  1. (law) order (command, instruction)
    Synonyms: comando, direttiva, disposizione
    Antonym: disordine
  2. order (arrangement)
    in ordine di tempo ― in chronological order (literally, “in order of time”)
  3. (finance) order
  4. (taxonomy) order
  5. (architecture) order
  6. order (decoration)

Anagrams

Latin

Noun

ōrdine

  1. ablative singular of ōrdō

Romanian

Alternative forms

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈor.di.ne/
  • Rhymes: -ordine
  • Hyphenation: or‧di‧ne

Etymology 1

    Borrowed from Italian ordine, or a learned borrowing from Latin ordo, ordinem. Doublet of ordin.

    Noun

    ordine f (plural ordini)

    1. order (sequence, succession)
      ordine crescătoare ― ascending order
      ordine descrescătoare ― descending order
    2. order (things being where they should be)
      Synonym: rânduială
      Antonyms: dezordine, învălmășeală
      a face ordine ― to tidy up, put everything in its place
    3. order (conformity, peace, discipline)
    4. (obsolete) synonym of ordin (“order, category”)
    5. (obsolete) synonym of ordin (“order, command”)
    Declension
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ordine ordinea ordini ordinile
    genitive-dative ordini ordinii ordini ordinilor
    vocative ordine, ordineo ordinilor
    Derived terms

    Etymology 2

    Noun

    ordine n pl

    1. indefinite plural of ordin (“order, command”)

    Further reading