oracol
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian oracolo.
Noun
oracol n (plural oracole)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | oracol | oracolul | oracole | oracolele |
| genitive-dative | oracol | oracolului | oracole | oracolelor |
| vocative | oracolule | oracolelor | ||