oprobriu
Romanian
Etymology
Borrowed from French opprobre.
Noun
oprobriu n (uncountable)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | oprobriu | oprobriul | — | -le |
| genitive-dative | oprobriu | oprobriului | — | -lor |
| vocative | oprobriule | -lor | ||