onuc

See also: onúc and on üç

Polish

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈɔ.nut͡s/
  • Rhymes: -ɔnut͡s
  • Syllabification: o‧nuc

Noun

onuc f

  1. genitive plural of onuca

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ukrainian онук (onuk).

    Noun

    onuc m (uncountable)

    1. (obsolete) grandson

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative onuc onucul
    genitive-dative onuc onucului
    vocative onucule

    References

    • onuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN