onorariu
Romanian
Etymology
Borrowed from French honoraire. By surface analysis, onor + -ariu.
Noun
onorariu n (plural onorarii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | onorariu | onorariul | onorarii | onorariile |
| genitive-dative | onorariu | onorariului | onorarii | onorariilor |
| vocative | onorariule | onorariilor | ||