onorare

Italian

Alternative forms

Etymology

    From Latin honorāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /o.noˈra.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: o‧no‧rà‧re

    Verb

    onoràre (first-person singular present onóro, first-person singular past historic onorài, past participle onoràto, auxiliary avére) (transitive)

    1. to honour/honor, to pay tribute to
    2. to be a credit to
    3. (religion) to worship, to venerate

    Conjugation

    Derived terms

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From onora + -re.

      Noun

      onorare f (plural onorări)

      1. honoring

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative onorare onorarea onorări onorările
      genitive-dative onorări onorării onorări onorărilor
      vocative onorare, onorareo onorărilor

      References

      • onorare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN