onestate

Italian

Etymology 1

Verb

onestate

  1. inflection of onestare:
    1. second-person plural present indicative
    2. second-person plural imperative

Etymology 2

Participle

onestate f pl

  1. feminine plural of onestato

Anagrams

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin honestas.

    Noun

    onestate f (uncountable)

    1. (obsolete) honesty
      Synonym: onestitate

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative onestate onestatea
    genitive-dative onestăți onestății
    vocative —

    References

    • onestate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN