omenet

Norwegian Bokmål

Noun

omenet n

  1. definite singular of omen

Norwegian Nynorsk

Noun

omenet n

  1. definite singular of omen

Romanian

Etymology

    From om + -et.

    Noun

    omenet n (uncountable)

    1. (Banat) crowd

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative omenet omenetul
    genitive-dative omenet omenetului
    vocative omenetule

    References

    • omenet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Swedish

    Noun

    omenet

    1. definite singular of omen