oime

See also: oimè

Estonian

Noun

oime

  1. partitive plural of oim

Norman

Verb

oime

  1. (Guernsey) first-person singular present indicative of oimaïr
  2. (Guernsey) third-person singular present indicative of oimaïr

Romanian

Etymology

    From oaie + -ime.

    Noun

    oime f (uncountable)

    1. sheepdom

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative oime oimea
    genitive-dative oimi oimii
    vocative oime, oimeo

    References

    • oime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN