ogur
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish اوغور (oğur).
Noun
ogur n (plural ogururi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ogur | ogurul | ogururi | ogururile |
| genitive-dative | ogur | ogurului | ogururi | ogururilor |
| vocative | ogurule | ogururilor | ||