obstructor

English

Noun

obstructor (plural obstructors)

  1. Alternative form of obstructer.

Romanian

Etymology

    Borrowed from French obstructeur.

    Adjective

    obstructor m or n (feminine singular obstructoare, masculine plural obstructori, feminine/neuter plural obstructoare)

    1. obstructive

    Declension

    Declension of obstructor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite obstructor obstructoare obstructori obstructoare
    definite obstructorul obstructoarea obstructorii obstructoarele
    genitive-
    dative
    indefinite obstructor obstructoare obstructori obstructoare
    definite obstructorului obstructoarei obstructorilor obstructoarelor