obliterare

See also: obliteraré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin oblitterāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /o.bli.teˈra.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: o‧bli‧te‧rà‧re

    Verb

    obliteràre (first-person singular present oblìtero, first-person singular past historic obliterài, past participle obliteràto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to obliterate
    2. (transitive) to cancel (a stamp)
    3. (transitive) to stamp, clip (a ticket)

    Conjugation

    Further reading

    • “obliterare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

    Anagrams

    Latin

    Verb

    obliterāre

    1. inflection of obliterō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From oblitera + -re.

      Noun

      obliterare f (plural obliterări)

      1. obliteration

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative obliterare obliterarea obliterări obliterările
      genitive-dative obliterări obliterării obliterări obliterărilor
      vocative obliterare, obliterareo obliterărilor

      Spanish

      Verb

      obliterare

      1. first/third-person singular future subjunctive of obliterar