obiectifica
Romanian
Etymology
Verb
a obiectifica (third-person singular present obiectifică, past participle obiectificat) 1st conjugation
- to objectify
Conjugation
conjugation of obiectifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a obiectifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obiectificând | ||||||
| past participle | obiectificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obiectific | obiectifici | obiectifică | obiectificăm | obiectificați | obiectifică | |
| imperfect | obiectificam | obiectificai | obiectifica | obiectificam | obiectificați | obiectificau | |
| simple perfect | obiectificai | obiectificași | obiectifică | obiectificarăm | obiectificarăți | obiectificară | |
| pluperfect | obiectificasem | obiectificaseși | obiectificase | obiectificaserăm | obiectificaserăți | obiectificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obiectific | să obiectifici | să obiectifice | să obiectificăm | să obiectificați | să obiectifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obiectifică | obiectificați | |||||
| negative | nu obiectifica | nu obiectificați | |||||