oamă
Romanian
Etymology
From om.
Noun
oamă f (plural oame)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | oamă | oama | oame | oamele |
| genitive-dative | oame | oamei | oame | oamelor |
| vocative | oamă, oamo | oamelor | ||
References
- oamă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN