norocit
Romanian
Etymology
Past participle of noroci.
Adjective
norocit m or n (feminine singular norocită, masculine plural norociți, feminine/neuter plural norocite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | norocit | norocită | norociți | norocite | ||
| definite | norocitul | norocita | norociții | norocitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | norocit | norocite | norociți | norocite | ||
| definite | norocitului | norocitei | norociților | norocitelor | |||
Categories: