neobedient
Romanian
Etymology
Adjective
neobedient m or n (feminine singular neobedientă, masculine plural neobedienți, feminine/neuter plural neobediente)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | neobedient | neobedientă | neobedienți | neobediente | ||
| definite | neobedientul | neobedienta | neobedienții | neobedientele | |||
| genitive- dative |
indefinite | neobedient | neobediente | neobedienți | neobediente | ||
| definite | neobedientului | neobedientei | neobedienților | neobedientelor | |||