munific

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin munificus.

    Adjective

    munific m or n (feminine singular munifică, masculine plural munifici, feminine/neuter plural munifice)

    1. munificent

    Declension

    Declension of munific
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite munific munifică munifici munifice
    definite munificul munifica munificii munificele
    genitive-
    dative
    indefinite munific munifice munifici munifice
    definite munificului munificei munificilor munificelor

    References

    • munific in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN