muncit
Romanian
Etymology
Past participle of munci.
Adjective
muncit m or n (feminine singular muncită, masculine plural munciți, feminine/neuter plural muncite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | muncit | muncită | munciți | muncite | ||
| definite | muncitul | muncita | munciții | muncitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | muncit | muncite | munciți | muncite | ||
| definite | muncitului | muncitei | munciților | muncitelor | |||
Categories: