mugitor

Latin

Etymology

    From mūgiō (“to moo”) + -tor.

    Pronunciation

    Noun

    mūgītor m (genitive mūgītōris); third declension

    1. a bellower
      Synonym: bovīnātor

    Declension

    Third-declension noun.

    singular plural
    nominative mūgītor mūgītōrēs
    genitive mūgītōris mūgītōrum
    dative mūgītōrī mūgītōribus
    accusative mūgītōrem mūgītōrēs
    ablative mūgītōre mūgītōribus
    vocative mūgītor mūgītōrēs

    References

    • “mugitor”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
    • mugitor in Georges, Karl Ernst; Georges, Heinrich (1913–1918), Ausführliches lateinisch-deutsches Handwörterbuch, 8th edition, volume 2, Hahnsche Buchhandlung
    • “mugitor”, in Gaffiot, Félix (1934), Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

    Romanian

    Etymology

      From mugi + -tor.

      Adjective

      mugitor m or n (feminine singular mugitoare, masculine plural mugitori, feminine/neuter plural mugitoare)

      1. mooing

      Declension

      Declension of mugitor
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite mugitor mugitoare mugitori mugitoare
      definite mugitorul mugitoarea mugitorii mugitoarele
      genitive-
      dative
      indefinite mugitor mugitoare mugitori mugitoare
      definite mugitorului mugitoarei mugitorilor mugitoarelor