mucoare
Romanian
Etymology
Inherited from Latin mūcōrem, accusative of mūcor.
Noun
mucoare f (plural mucori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | mucoare | mucoarea | mucori | mucorile |
| genitive-dative | mucori | mucorii | mucori | mucorilor |
| vocative | mucoare, mucoareo | mucorilor | ||