mocăit
Romanian
Etymology
From mocăi.
Adjective
mocăit m or n (feminine singular mocăită, masculine plural mocăiți, feminine/neuter plural mocăite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | mocăit | mocăită | mocăiți | mocăite | ||
| definite | mocăitul | mocăita | mocăiții | mocăitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | mocăit | mocăite | mocăiți | mocăite | ||
| definite | mocăitului | mocăitei | mocăiților | mocăitelor | |||
Verb
mocăit (past participle of mocăi)
- past participle of mocăi