miresmător

Romanian

Etymology

    From miresma + -ător.

    Adjective

    miresmător m or n (feminine singular miresmătoare, masculine plural miresmători, feminine/neuter plural miresmătoare)

    1. (obsolete, rare) scented
      Synonym: miresmat

    Declension

    Declension of miresmător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite miresmător miresmătoare miresmători miresmătoare
    definite miresmătorul miresmătoarea miresmătorii miresmătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite miresmător miresmătoare miresmători miresmătoare
    definite miresmătorului miresmătoarei miresmătorilor miresmătoarelor

    References

    • miresmător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN