mireț

Romanian

Etymology

    From mire + -eț.

    Noun

    mireț m (plural mireți)

    1. diminutive of mire

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative mireț mirețul mireți mireții
    genitive-dative mireț mirețului mireți mireților
    vocative mirețule mireților

    References

    • mireț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN