mindir
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish مندر (minder).
Noun
mindir n (plural mindire)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | mindir | mindirul | mindire | mindirele |
| genitive-dative | mindir | mindirului | mindire | mindirelor |
| vocative | mindirule | mindirelor | ||