micrococ
Romanian
Etymology
Borrowed from French microcoque. By surface analysis, micro- + -coc.
Noun
micrococ m (plural micrococi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | micrococ | micrococul | micrococi | micrococii |
| genitive-dative | micrococ | micrococului | micrococi | micrococilor |
| vocative | micrococule | micrococilor | ||