metoc

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic метохъ (metoxŭ), from Greek μετόχι (metóchi). Compare Bulgarian метох (metoh).

    Noun

    metoc n (plural metocuri)

    1. small monastery, subordinated to another

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative metoc metocul metocuri metocurile
    genitive-dative metoc metocului metocuri metocurilor
    vocative metocule metocurilor