melodic

See also: melòdic

English

Etymology

Borrowed from French mélodique. By surface analysis, melody +‎ -ic.

Pronunciation

  • (Received Pronunciation) IPA(key): /mɪˈlɒd.ɪk/
    • Audio (UK):(file)
  • (General American) IPA(key): /məˈlɑ.ɾɪk/
    • Audio (US):(file)
  • Rhymes: -ɒdɪk

Adjective

melodic (comparative more melodic, superlative most melodic)

  1. Of, relating to, or having melody.
    • 1929, Arthur Lourié, “An Inquiry into Melody”, in Modern Music, volume VII, number 1, page 10:
      Debussy's melody is fractional, fragmentary. But at the core all his music is melodic and melody is its main motive force.
  2. Melodious, tuneful.

Derived terms

Translations

Romanian

Etymology

    Borrowed from French mélodique. By surface analysis, melodie + -ic.

    Adjective

    melodic m or n (feminine singular melodică, masculine plural melodici, feminine/neuter plural melodice)

    1. melodic

    Declension

    Declension of melodic
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite melodic melodică melodici melodice
    definite melodicul melodica melodicii melodicele
    genitive-
    dative
    indefinite melodic melodice melodici melodice
    definite melodicului melodicei melodicilor melodicelor