marmotă

Romanian

Etymology

    Borrowed from French marmotte.

    Noun

    marmotă f (plural marmote)

    1. marmot

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative marmotă marmota marmote marmotele
    genitive-dative marmote marmotei marmote marmotelor
    vocative marmotă, marmoto marmotelor