marcare

See also: marcaré

Italian

Etymology

    From marca +‎ -are.

    Pronunciation

    • IPA(key): /marˈka.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: mar‧cà‧re

    Verb

    marcàre (first-person singular present màrco, first-person singular past historic marcài, past participle marcàto, auxiliary avére) (transitive)

    1. to mark (all senses)
    2. to brand, notch (an animal)
    3. to label
    4. to underline or stress
    5. to score (a goal)

    Conjugation

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From marca + -re.

      Noun

      marcare f (plural marcări)

      1. marking

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative marcare marcarea marcări marcările
      genitive-dative marcări marcării marcări marcărilor
      vocative marcare, marcareo marcărilor

      Spanish

      Verb

      marcare

      1. first/third-person singular future subjunctive of marcar