mântuitor

Romanian

Etymology

    From mântui + -tor.

    Adjective

    mântuitor m or n (feminine singular mântuitoare, masculine plural mântuitori, feminine/neuter plural mântuitoare)

    1. savior

    Declension

    Declension of mântuitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite mântuitor mântuitoare mântuitori mântuitoare
    definite mântuitorul mântuitoarea mântuitorii mântuitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite mântuitor mântuitoare mântuitori mântuitoare
    definite mântuitorului mântuitoarei mântuitorilor mântuitoarelor