lucrare

See also: lucraré

Italian

Etymology

Borrowed from Late Latin lucrāre, from Latin lucrārī. Doublet of logorare.

Pronunciation

  • IPA(key): /luˈkra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: lu‧crà‧re

Verb

lucràre (first-person singular present lùcro, first-person singular past historic lucrài, past participle lucràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to gain, earn or profit

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

lucrāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of lucror

Romanian

Etymology

    From lucra + -re.

    Pronunciation

    • IPA(key): /luˈkrare/

    Noun

    lucráre f (plural lucrări)

    1. work, labor
    2. a piece of written work, for example, an academic monograph or an essay
    3. a test, exam

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative lucrare lucrarea lucrări lucrările
    genitive-dative lucrări lucrării lucrări lucrărilor
    vocative lucrare, lucrareo lucrărilor

    Spanish

    Verb

    lucrare

    1. first/third-person singular future subjunctive of lucrar